Dorinte si magie...

Daca maine o sa dobandesc puteri o sa ma joc cu mintea ta. O sa-ti sterg toate amintirile placute si o sa-ti alimentez dorinta de a le redobandi dandu-ti , din cand in cand, cate una . Ma vei vrea in fiecare zi mai mult... Voi deveni motivul tau , motivul datorita cui zambesti si din cauza caruia te vei sfasia de durere.

Cand vei incepe sa simti placere in chin voi fi langa tine ... iti voi putea oferi un sprijin pentru a-ti regasi suferinta . Ma vei adora pentru acest sprijin. Iti voi oferi , insa, placerea de a ma adora ...

Cand vei deveni dependent voi disparea !

NOTA:

Nu stiu de ce tot uit sa iti multumesc ca ai fost langa mine cand am avut nevoie!

(Din pacate probabilitatea de a iti face ceva rau e la fel de mare ca posibilitatea de a obtine eu puteri magice)

... e doar momentul sa merg mai departe

Recidivez. Redecorez.

Doar visele ma deosebesc de sticla goala ce are doar o eticheta frumos colorata... Nu mi le mai distruge pentru ca se construiesc greu !

Nu-mi cere sa ma maturizez cand nu-mi cunosti decat eticheta si nici nu ai intentia sa cunosti mai mult !

Nu-mi cere sa vad ce vezi tu cand eu pot sa zbor si tu nu !

Nu-mi cere sa te uit cand inca nu am invatat cum se face !

Nu-mi cere sa merg mai departe chiar cand am ajuns acolo unde mi-am dorit !

Nu-mi cere sa nu simt tot ce simt cand asta imi da culorile sa desenez lumea

POATE:

- tot ce mi-am construit a fost o minciuna frumos decorata care a durat mult prea mult ... totusi mi-am iubit minciunile;

- doar eu cred in lumea mea ;

- nu sunt perfecta ;

- nu stiu sa filozofez;

- nu imi place matematica si nici nu trebuie sa imi placa doar pentru ca am fost prinsa in acest joc;

- singurul lucru pe care nu il suport e ca ma limitez;

- imi e frica sa raman singura, ;

- imi e frica de parerea celor din jur ;

Poate acesta e farmecul meu!

"Primeste-l...Primeste-l pentru a mia oara si iarta-l...

Zambeste-i, tine-l in brate, intelege-l...
Sopteste-i la ureche ce-ti trece prin cap si apoi razi in hohote..
Iubeste-l si fa-l in continuare sa creada ca esti numai a lui...
Protejeaza-l si accepta ca ai nevoie de el...
Nu-i mai arunca cuvinte grele si nu-i mai reprosa nimic...
Nu-l judeca...
Accepta-l asa cum e si traieste la voia intamplarii...


DAR...


Dar uita-l! " (de pe undeva de pe net)

PS: stiu ca sunt copil, deci nu va mai obositi sa-mi spuneti !

Nu sunt ca tine! Asa ca, tu, oricare "tu" , nu ma mai judeca pentru ca eu nu o fac !

De asemenea nu esti obligat sa iti pierzi timpul citind ceea ce scriu eu pentru ca oricum exista posibilitatea sa nu intelegi ... si daca nu intelegi inseamna ca scopul a fost atins !

Viata inventata ...

"___:ce-ti doresti de la viata, 3Mgirl?

___: nu stiu ... imi doresc sa fiu fericita , orice ar insemna asta ...oricum am eu o presimtire ca intr-o zi o sa descopar ca am cancer si o sa mor..

___: Daca ti-as spune ca tot ceea ce ti s-a intamplat azi, ai rumegat ieri in minte? Inceraca sa visezi la ceea ce te atrage pentru ca mai mult sau mai putin, fie ca-ti place sau nu aduci in viata ta lucruri, persoane, situatii la care te gandesti ,fie ele rele sau bune...Asa ca ai grija la ce te gandesti intens! Scrie-mi , intr-un mail, cum vrei sa fie viata ta.

___: multumesc, o sa incerc sa fac asta , mi-ar prinde bine..

___: Te imbratisez cu drag, 3Mgirl ! Te astept! Fa-ma curios, incanta-ma! "

PS: Imi e drag sa vorbesc cu tine, desi nu te cunosc...Nu vreau sa te cunosc pentru ca nu vreau sa se termine !

Imi doresc o rochie lunga de epoca, parul lung si ondulat, vreau o viata in care primeaza oamenii si nu interesele... vreau sa fiu una din protagonistele principale ale romanelor lui Charlotte Brontë .

Imi e frica sa raman singura si am tendinta sa devin dependenta de oamenii la care tin, insa asta dureaza doar cateva saptamani pentru ca incep sa ma plictisesc si am iar nevoie de provocari si inertitudine.

Am momente in care ma simt ingrozitoare si sunt dezorientata,prostuta, isterica, nehotarata, cicalitoare, copilaroasa , tacuta si momente in care am nevoie sa ascult vocea cuiva fara sa aud ce spune, imi place sa vad reactii, imi place sa provoc si sa fiu provocata, imi place sa ascult gesturile si sa ma amuz pe seama lor, imi place sa ascult ce spun oamenii atunci cand soptesc si cred ca nu sunt auziti pentru ca imi imaginez pozitiile si gesturile lor, imi place sa ma las condusa de intuitie si imi place sa rad si sa provoc rasete.

Cum vreau sa fie viata mea?

Deocamdata o vreau asa cum e ... plina de intrebari, surprize, mister .

Intr-o zi as vrea 4 copii, doua fete si doi baieti ...

Imi place sa le numesc "mici obsesii".Momente.

Daca nu mi-as petrece majoritatea timpului visand si inventand momente poate as capabila sa ma bucur de ele in realitate.

Nu am aer, cred ca asa se simte si un claustrofob, insa la mine cauza e palpabila; prea multa lume intr-un spatiu mic, o caldura sufocanta si o ingrozitoare lipsa de oxigen.

Vroiam sa il vad, iar invitatia lui a fost acceptata si bine venita . Zambesc ca un copil tamb, desi o voce din interior imi invie temerile pe care am decis sa le ignor "Esti constienta ca daca vei merge acolo inseamna ca accepti situatia? Esti constienta cat poti avea de pierdut? Esti constienta ca nu insemni nimic? ", "Niciodata nu am mai acceptat riscurile cu atat de multa placere."

"Intra si inchide usa !"

Inca invinuindu-ma pentru toata fericirea care imi e oferita in schimbul renuntarii la convingerile si credintele mele, am ajuns la el...

Odata ajunsa acolo o alta teama si-a facut aparitia "Acum ce trebuie sa fac? Cum sa ma port? Ce sa spun? "

Din fericire nu a fost nevoie sa nascocesc ceva pentru ca singurul lucru pe care am apucat sa-l fac a fost rasucirea cheii in inchizatoare . M-a cuprins si m-a sarutat cu dorinta si pasiune.

A inceput jocul...lumina maronie si calda, acea lumina care lasa umbrele de pe pereti sa ne imite miscarile. I-am privit ochii, m-am jucat cu umbrele de pe corpul lui, i-am simtit mainile, pielea si oasele....

Mi-a atins spatele.Transpirasem asa ca m-a acoperit...la fel ca inainte, cand preferam sa cred ca insemn ceva, cand obisnuia sa ma lase sa dorm in bratele lui, cand obisnuia sa verifice daca sunt acoperita si ii placea sa ma stranga in brate ...Tot nu reusesc sa inteleg de ce e atat de cald si bine imprejurul lui.

"Ai vazut ca l-au omorat? Acum o sa se termine razboiul."

"Nu,nu o sa se termine, acum o sa inceapa "

Nu e necesar ca un vis sa se intample pentru ca eu sa-i simt placerea [...].